Baia, cunoscuta în trecut sub numele de Târgul Moldovei este o localitate în judetul Suceava, România, resedinta a comunei cu acelasi nume. Aici s-a aflat unul din cele mai vechi orase din Moldova, probabil cea mai veche resedinta domneasca a tarii. În oras s-a asezat o comunitate de germani (fie sasi, fie germani din Galitia), prezenta acesteia fiind dovedita de faptul ca orasul medieval a avut un sigiliu cu legenda în limba latina.

De la aceasta comunitate, precum si de la cea maghiara, au ramas doua biserici catolice (Biserica Sf. Petru si Pavel, Catedrala Catolica din Baia), astazi prima fiind neidentificabila geografic, iar a doua fiind în ruina.

Urmând drumul dinspre miazazi, care strabate peste dealul Tîmpesti, la 8 km de Falticeni se afla Baia, care a fost cel mai vechi oras si prima capitala a Moldovei, dar care astazi e doar un sat ca multe altele, cu vestigii din vremurile de odinioara.

Asezarea de aici este foarte veche si dateaza din paleolitic. La Plopii Baii a existat o cetatuie, întarita cu valuri si santuri de pamânt, cu urme de unelte de silex si ceramica precucuteniana. Alte urme din epoca metalelor si din perioada prefeudala atesta o continuitate neîntrerupta de vietuire.

La începutul mileniului al II-lea e.n., favorizata de asezarea sa în cadrul culoarului larg al Moldovei si de potentialul natural si economic variat al unitatilor învecinate, Muntii Stînisoarei si Podisul Sucevei, care se întâlnesc aici, localitatea s-a transformat în târg. Baia este unul dintre târgurile românesti existente cu mult înaintea întemeierii statului feudal de sine statator, Moldova . Sapaturile arheologice atesta o viata urbana în a doua jumatate a secolului al XIV-lea.

Aparitia si dezvoltarea timpurie a târgului a fost stimulata de bogatiile solului si subsolului, de situarea localitatii pe o straveche si însemnata artera comerciala de interes intern si international, stabilirea aici a unor grupuri de mestesugari români, sasi si unguri, veniti din Transilvania, în a doua jumatate a secoului al XIV-lea, precum si de fixarea la Baia a celei dintâi capitale a statului feudal incipient Moldova.

Numele initial si cel mai frecvent al orasului a fost Moldova sau Moldavia, nume luat de la râul din preajma.

Civitas Moldaviae, Moldavia sau Civitas Moldaviensis; cele germane Stadt Molde, Molda, Mulda, cele slave consemneaza numele folosit ulterior de localnici, Baia însemnând mina, baie de minereu (dupa exploatarile miniere presupuse a fi în apropiere).

Târgul Moldavia, pomenit incert în unele izvoare germane îndata dupa 1200, mentionat într-un document halician in 1335, era apreciat în 1339 drept cel mai mare oras de la rasarit de Carpati. Pecetea târgului poarta inscriptia: Sigiliul orasului Moldavia , capitala Tarii Moldovenesti. În 1413, într-o scrisoare a papei de la Roma se vorbea despre orasul Moldavia , care este fruntea acestei tari, iar cronica moldo-germana (1502) aminteste si ea de orasul Moldova , o capitala a Tarii.

Târgul a fost centrul uneia din primele formatiuni politice românesti de la rasarit de Carpati, capitala si resedinta a primilor voievozi, începând cu Dragos Voda si probabil si în vremea lui Bogdan I. Sub urmasii acestuia, în timpul lui Latcu Voda, capitala s-a mutat la Siret, iar în 1388, sub Petru Musat, era la Suceava.

Târgul Moldova a dat numele sau întregului teritoriu românesc de la rasarit de Carpati, poate mai ales datorita rolului jucat în procesul de centralizare si unificare treptata a celorlalte formatiuni politice românesti dintre Carpati, Nistru si Marea Neagra, pastrând ulterior doar una dintre numirile initiale Baia.

În secolele XIV – XVI Baia a fost unul dintre orasele mediavale înfloritoare, cu rol politic însemnat sub primii voievozi, centru economic, comercial, cultural si religios.

O activitate mestesugareasca diversa si bogata în diferite domenii morarit, minerit, lemnarit, olarit, tesut, explica prezenta la Baia, în aceasta perioada, a unor cuptoare de redus minereu, ateliere de fierarie, caramidarii, mori, velnite, oloinite, pive, steampuri, amintite în documente, sau deduse din investigatiile arheologice.

O problema neclarificata este cea referitoare la existenta, lânga Baia, sub coasta satului Bogata, a unor mine de aur si argint, contestate astazi de geologi, însa pomenite în unele documente de epoca si consemnate pe o harta a Principatelor Române din 1828 – 1832, când sunt notate cinci semne de mina la sud si sud-est de Baia.

Aceste mine sunt pomenite frecvent în traditia populara, în toponimul Borta lui Hîrjab, indicând probabil urmele vechilor galerii ale minelor.

În veacul al XV-lea orasul Baia avea o piata larga, lânga catedrala catolica, un punct fortificat pentru provizii si adapost în caz de primejdie, pivnite mari, depozite de marfuri, casa de lemn, cu pereti decorati cu ceramica smaltuita. Negustorii din Baia vindeau, în tara si strainatate, vite, oi, miere, ceara, peste, grâne etc. si cumparau în schimb unelte, postavuri, obiecte de podoaba etc.

Baia a fost si un important centru religios. În secolul al XIII-lea câtiva misionari domi-nicani au ridicat aici o biserica. În 1377 e pomenita într-un document si o biserica franciscana.

În 1410, din porunca lui Alexandru cel Bun, s-a început construirea catedralei catolice, cea mai mare din Moldova , catedrala ale carei ruine, impunatoare, se vad si astazi. Din 1420 Baia a fost si resedinta unei episcopii catolice, desfiintata probabil dupa lupta din 1467. Mai existau, de asemenea, 4 biserici ortodoxe, din care se pastreaza astazi numai doua.

Un eveniment dintre cele mai însemnate din viata orasului l-a constituit lupta cu ostile maghiare, condusa de Matei Corvin în 1467.

Trufasul rege al Ungariei strapunsese trecatorile Carpatilor si navalise în tara , asupra iernii, pe neasteptate, cu mercerarii lui Jiscra si Darocz, cu pretendenti ascunsi la curtea sa si care râvneau de câtiva ani tronul moldovei. Invadatorii au pradat si incendiat nenumarate sate si orase, iar la 14 decembrie au facut popas la Baia, cu gândul ca apoi, cu ostile odihnite bine sa atace inima si creierul Moldovei, Suceava, pâna la care mai erau 30 – 32 km.

La Baia regele maghiar si-a lasat trupele ara nici o paza, la bauturi si la prazi, dar, scrie cronicarul, având Stefan Voda stire si prinzând limba, marti noaptea, decembrie 15, au aprins târgul asupra lor, când erau fara nici o grija. Cotropitorii au fost înfrânti cumplit. Au cazut peste 12 000 de oameni si, scrie Gr. Ureche, singur craiul, ranit de sageata foarte rau, deabea au haladuit pe poteci, de-au iesit în Ardeal.

OrasuI a fost recladit strada cu strada, casa cu casa, reluându-si întreaga activitate.

La 1561, Alexandru Lapusneanu, încurajând schimbul intens de marfuri din aceasta zona, fixa la Baia patru iarmaroace pe an la 13 martie, 29 iunie, 8 septembrie si 14 octombrie în alternanta cu altele trei la Bistrita.

De aici a plecat criticul literar Mihai Gafita, mort în cutremurul din 4 martie 1977.

Astazi comuna este formata din doua sate: Baia si Bogata, având 6790 de locuitori. Se gasesc 4 scoli, tot atâtea gradinite, o scoala de arte si meserii, un muzeu etnografic, si cinci biserici ortodoxe.